I se spune “Mister Barbaresco”, deoarece sunt putine regiuni viticole celebre care sa datoreze atat de mult unui singur om (poate doar Napa Valley, cu al sau simbolic Robert Mondavi, sa mai fie in aceeasi situatie). A mai fost numit “regele de necontestat din Barbaresco” sau “omul care a tras Piemontul in lumea moderna a vinului”. Angelo Gaja este creditat pentru dezvoltarea si aplicarea unor tehnici de vinificare, care au revolutionat industria vinului in Italia si care i-au transformat creatiile in simboluri ale lumii vinului, “icon wines”, apreciate la acelasi nivel cu Petrus, Krug, Lafite-Rothschild sau Sassicaia.
Povestea cramei Gaja incepe nu cu Angelo, ci cu un strabunic de-al sau, Giovanni Gaja, provenit dintr-o familie de spanioli, stabilita in Italia in secolul al XVII-lea. Acesta incepe sa produca vin in 1859, iar cativa ani ani mai tarziu deschide si o taverna in localitatea Barbaresco. Notorietatea acestei crame si calitatea vinurilor produse aici fac ca Gaja sa devina furnizor oficial de vinuri al armatei italiene, la finalul secolului al XIX-lea. In 1937, Giovanni Gaja pune numele familiei pe etichete, cele patru litere ramanand pana astazi un reper si un garant al calitatii supreme.
Anul 1961 este cel care marcheaza inceputul parcursului lui Angelo Gaja in compania piemonteza. Avea 21 de ani cand i s-a alaturat tatalui sau la conducerea cramei. In acel moment, existau aproximativ 100 de producatori de Barbaresco si Barolo, iar Gaja era unul dintre producatorii cu cele mai mari plantatii din zona. Absolvent al Institutului Enologic din Alba, Angelo Gaja urmeaza cursurile Universitatii din Montpellier, dar si pe cele ale Universitatii din Torino, obtinand o diploma in economie. Studiile in enologie urmate de Gaja il motiveaza sa schimbe radical modul de vinificare traditional pentru Barolo si Barbaresco. Reintors in Piemont, reduce considerabil cantitatea de struguri la hectar si refuza sa mai achizitioneze struguri, pentru a lucra doar cu materie prima de calitate.
In ciuda disputelor avute cu tatal sau, sustinator al tehnicilor traditionale, si a criticii venite din partea consortiului regional, Angelo introduce noi practici de vinificare, care mai apoi vor fi considerate “revolutionare”. Din 1961, incepe primele experimente legate de vinificarea separata a anumitor parcele. De asemenea, incepe colaborarea cu eminentul enolog Guido Rivella. Angelo Gaja este creditat ca fiind primul producator din Piemont care a facut fermentatie malolactica, primul din zona care a folosit butoaie mici de stejar francez, dupa 10 ani de experimente si cel care a “apelat” la soiurile internationale, intr-o zona in care Nebiollo era considerat “rege”. Cu toate ca deschiderea lui catre nou era una aproape existentiala, Gaja nu uita si de modul traditional de vinificare, incercand sa gaseasca un echilibru intre cele doua. Astfel, in locul unei fermentatii de cinci zile, Gaja apeleaza la o fermentatie de pana la 30 de zile, iar in privinta folosirii butoaielor noi de stejar este destul de restrictiv, folosind doar o treime butoaie noi, pentru un an, dupa care isi finiseaza produsul in budane de mari dimensiuni din stejar sloven.
In 1977, Angelo fondeaza compania Gaja Distribuzione, care se ocupa de importul de vinuri si accesorii, iar din 1978, in plantatia Darmagi din Barbaresco, planteaza pentru prima data Cabernet Sauvignon. Urmeaza apoi, noi plantatii de Chardonnay (Gaia & Rey), in 1979, si Sauvignon Blanc (Alteni di Brassica), in 1983. In 1988, Angelo Gaja achizitioneaza 28 de hectare de vita de vie in Barolo, iar in 1992 apare primul Barolo Sperss. Urmeaza o serie de investitii in Montalcino, in 1994, unde cumpara proprietatea Pieve Santa Restituta, in La Mora, in 1995, unde intra in posesia parcelei Gromis, unde produce Barolo Conteisa Cerequio, si in Bolgheri, Toscana, in 1996, investitie in urma careia apare proiectul Ca’Marcanda.
Astazi compania Gaja produce 18 vinuri diferite, obtinute din plantatiile din Piemont (100 ha), Montalcino (27 ha) si Bolgheri (110 ha), reprezentand un total de 350.000 de sticle anual. Parcursul catre sud al lui Angelo Gaja, pornit din Barbaresco (unde produce Gaja Barbaresco DOCG, Costa Russi, Sori Tildin, Sori San Lorenzo, Rossj-Bass, Alteni di Brassica, Gaia & Rey, Sito Moresco si Darmagi), a mers pe directia Barolo (Dagromis, Sperss si Conteisa), apoi Montalcino (Pieve Santa Restituta, Sugarille si Rennina), incheindu-se cu Bolgheri (Promis, Magari si Ca’Marcanda).
Ambasador al vinului italian, sustinator al “elegantei clasice”
Nu doar practicile de vinificare revolutionare implementate de Angelo Gaja au facut ca renumele acestuia sa ajunga unul de talie internationala. Timp de 50 de ani, Angelo, un foarte bun orator, a calatorit si si-a prezentat vinurile mai multor piete, fiind un bun ambasador inclusiv pentru vinul italian. Intotdeauna si-a luat ca reper numele ce cea mai mare greutate si renume la nivel international, pozitionandu-si vinurile alaturi de etichete etalon din Bordeaux, California sau Burgundia.
Nu de putine ori, Angelo Gaja a luat masuri si a facut declaratii care au contrariat, insa in acelasi timp l-au adus in prim-planul vinului italian si a mediei din intreaga lume. In 1989, invitat de celebrul (inca de pe atunci) Robert Mondavi sa i se alature intr-un joint-venture, Angelo Gaja l-a refuzat, argumentand ca ar fi “precum raportul sexual dintre un tantar si un elefant: foarte periculos, fara sa implice placere”. Imediat dupa acest episod, Gaja a declarat ca nu doreste sa investeasca in afara granitelor Italiei si ca nu este interesat de vinurile din Lumea Noua, deoarece “ceea ce transmit este opulenta, si o “perfectiune” de foarte multe ori toaletata. Vinul din Lumea Veche recunoaste opulenta, insa in acelasi timp transmite importanta elegantei, iar eleganta nu are nevoie de perfectionare”. In 1996, si-a declasificat intentionat toate vinurile Barbaresco si Barolo de la DOCG la DOC, cu o singura exceptie, motivand ca a dorit sa aiba libertatea sa adauge mici procente de Barbera in vinuri, pentru a “corecta aciditatea”.
Toate deciziile luate de Gaja de-a lungul timpului nu au ramas fara raspuns din parte consumatorilor si a criticii de vin, astfel ca in in 1997, publicatia Wine Spectator declara vinurile Gaja Barbaresco 1985 ca fiind “cele mai bune vinuri produse vreodata in Italia”, iar in 1988, publicatia Decanter ii oferea lui Gaja titlul “Decanter Man of the Year”.
Astazi, vinurile Barbaresco si Barolo se vand mult mai usor decat se vindeau in 1961, moment in care Gaja s-a alaturat afacerii conduse de tatal sau, in cele doua regiuni activand acum peste 500 de producatori. Majoritatea cramelor existente astazi in cele Barolo si Barbaresco sustin ca aceasta evolutie se datoreaza in cea mai mare parte lui Angelor Gaja.
Perfectionist pana la fanatism in ceea ce priveste fiecare detaliu legat de vin, Angelo Gaja are reputatia unui producator modern, insa pentru a-l portretiza cat mai fidel foarte multi critici au folosit termenul “Inovator”. Cu toate ca de ceva timp a predat stafeta fiicelor sale, Gaia si Rossana, Angelo Gaja a declarat ca inca are un cuvant greu de spus in aceasta afacere.
Valentin Ceafalau
