In lume, sunt peste o mie de soiuri diferite de Vitis Vinifera – planta care se face vinovata de productia vinului din intreaga lume. In aceeasi masura, strugurii difera de la soiurile mai “tinere”, aparute mai aproape de momentul vorbirii, in urma incrucisarilor realizate de om, pana la soiurile traditionale, precum Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Saperavi sau Sangiovese. Fiecare dintre aceste soiuri de vita de vie reusesc sa produca vinuri cu arome si caracteristici gustative diferite, vinuri care pot fi diferite de la o zona la alta, de la un an de recolta la altul, chiar daca poarta acelasi “nume”. Unele dintre soiurile de vita de vie, precum Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Chardonnay, au fost alaturi de om mai multe mii de ani, insa exista si soiuri care au aparut mai tarziu, in urma mutatiilor genetice sau incrucisarilor controlate de specialisti; printre acestea se numara si soiuri precum Pinot Gris, Pinot Blanc, Muscat Ottonel sau Muller Thurgau.
Pentru ca vita de vie sa intre pe rod sunt necesari trei sau patru ani din momentul plantarii. Odata intrata pe rod, vita de vie tanara si viguroasa ofera cantitati relativ mari de struguri, insa, in aceasta etapa, calitatea strugurilor este una nu foarte ridicata. Odata cu trecerea timpului si cu maturizarea plantei, peste varsta de treizeci de ani, planta de vita de vie scade in vigoare si productivitate. Cu toate acestea, strugurii capata o mai mare concentratie gustativa si aromatica si nu mai este niciun secret pentru nimeni ca cele mai interesante vinuri din lume sunt produse din struguri recoltati din vii mature.
Cultura vitei de vie este un proces complicat, pe care viticultorii incearca sa il rafineze si sa gaseasca cele mai bune combinatii intre soiuri, sol si clima. Astfel, atunci cand se vorbeste despre productia strugurilor si a vinurilor, apar termeni sau expresii precum terroir sau microclimat, grad de coacere al strugurilor, mod de conducere a coardelor de vita sau control al cantitatii la hectar.
Microclimatul sau terroirul presupune majoritatea conditiilor de clima (cantitatea de precipitatii, timpul de expunere la soare, activitatea eoliana, umiditatea etc.) si de sol (tipul de sol si compozitia acestuia) dintr-un areal dat. Luat individual, fiecare microclimat poate avea conditii diferite, chiar unice, comparativ cu alte regiuni din vecinatate.
Modul de conducere si taiere a coardelor de vita de vie este unul dintre factorii cu o mare influenta in privinta dezvoltarii strugurilor, deoarece exista moduri diferite de pozitionare a strugurilor, asa incat acestia sa primeasca indeajuns soare pentru a ajunge la maturitate.
Si pentru ca tot vorbim de maturitate, gradul de coacere este crucial atunci cand vorbim despre vin. In zone cu climat mai rece, coacere poate fi mai lenta, maturitatea strugurilor atingandu-se mai greu. Atunci cand strugurii ajung la maturitate, vinurile din zonele reci pot fi mai bogate sau mai pline. In zonele cu climat cald, gradul de coacere maxim se poate atinge usor, problema pe care o intampina de obicei viticultorii fiind aceea a maturitatii rapide (strugurii acumuleaza zaharuri, dar nu isi dezvolta arome).
Controlul cantitatii de struguri la hectar este o lucrare necesara, mai ales pentru producatorii care au ca obiectiv calitatea. Cu cat cantitatea de struguri este mai mare la hectar, cu atat aromele obtinute in vinuri sunt mai diluate, iar vinurile au o calitate mai slaba.
Cea mai mare slabiciune a vitei de vie este predispozitia sa la imbolnavirea cu Phyloxerra vastatrix sau, mai simplu, filoxera, o insecta parazit care, pornind din California, s-a raspandit rapid in intreaga lume a vinului in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Filoxera distruge sistemul de radacini al vitei de vie, ceea de duce implicit la moarte plantei, iar pana acum nu a fost descoperit un tratament eficient de exterminare a parazitului. Din fericire, s-a observat ca anumite specii de vita de vie, originare din America de Nord, precum Vitis rupestris si Vitis riparia, sunt imune la filoxera. Cu toate ca aceste vite de vie nu produc vinuri foarte atractive, specialistii acelor timpuri si-au incercat norocul in lupta cu filoxera si au altoit Vitis vinifera pe portaltoi de vita americana. Aceasta “descoperire” a echivalat de fapt cu o noua renastere a vinului in intreaga lume, producatorii putand astfel sa inlocuiasca viile distruse de plaga. Asa se face ca majoritatea plantatiilor de vita de vie de astazi sunt cu portaltoi american: ceea ce se afla deasupra solului este Vitis Vinifera, iar ce se afla in subsol este vita americana. Exista bineinteles si unele exceptii, unele plantatii din Chile si sudul Australiei scapand atacului de filoxera, acestea fiind numite in literatura de specialitate vii prefiloxerice.
Valentin Ceafalau
