Vin spumant

Vinurile spumante sunt cele ce conţin un nivel semnificativ de dioxid de carbon, făcându-le să fie acidulate. Țările europene își rezervă legal termenul „șampanie” pentru vinurile produse exclusiv în regiunea Champagne din Franța. Vinurile spumante sunt de obicei albe sau rosé, dar există exemple de vinuri spumante roșii, cum ar fi italianul Lambrusco şi spumantul Shiraz australian.

Există în principal cinci metode de producere a vinului: metoda tradițională (sau Champenoise), metoda tancurilor de inox (sau Charmat), metoda Asti, metoda de transfer și carbonatarea.
Metoda tradițională este procesul folosit în regiunea Champagne din Franța pentru producerea șampaniei, unde a doua fermentare a vinului are loc în sticlă. De asemenea, este metoda folosită în diferite regiuni franceze pentru a produce vinuri spumante (adică acele regiuni care nu se numesc „Champagne”) și în Italia pentru a produce Franciacorta. Metoda este cunoscută sub numele de metoda Champenoise, dar producătorii de șampanie au făcut lobby cu succes în Uniunea Europeană pentru a restricționa utilizarea acestui termen în UE numai la vinurile produse în regiunea Champagne. Astfel, vinurile din alte zone viticole nu pot folosi termenul „méthode champenoise” pe produsele vândute în Uniunea Europeană, fiind utilizate termenul „metodă tradițională” (méthode traditionnelle) sau “metodo tradizionale” în Italia. Vinurile sud-africane din regiunea Western Cape sunt etichetate cu termenul “Methode Cap Classique”.
Metoda tancurilor de inox sub presiune este folosită pentru majoritatea vinurilor spumante accesibile. Este cunoscută și sub denumirea de metoda “Charmat” sau uneori este denumită „cuve close”. În această tehnică, a doua fermentare are loc într-un tanc sigilat din inox, și nu într-o sticlă. Vinul de bază sec este introdus împreună cu zahărul, drojdia, substanțele nutritive și un agent clarificator în tancul de inox și, după a doua fermentație, sedimentul rezultat este îndepărtat prin filtrare înainte de îmbutelierea sub presiune. Avantajul principal al acestei metode este că reduce considerabil costurile. Metoda este deosebit de utilă pentru stilurile fructate de vinuri spumante precum Prosecco și pentru cele create din soiuri aromate precum Riesling sau Moscato.
Metoda Asti este diferită de alte metode utilizate pentru majoritatea vinurilor spumante, deoarece nu implică producerea anterioară a unui vin sec. Mustul este păstrat aproape de punctul de congelare până la momentul oportun. Abia atunci, mustul se încălzește și fermentația are loc în tancuri sub presiune. Dioxidul de carbon este lăsat să fie emanat până când nivelul alcoolului ajunge la 6%. Din acel moment, emanarea dioxidul de carbon este intreruptă, vinul devenind spumant. Fermentarea este oprită prin filtrarea refrigerate, iar apoi vinul este îmbuteliat pentru vânzare imediată. O variantă a metodei Asti este utilizată pentru Moscato d'Asti.
Metoda de transfer încearcă să scoata în evidenţă avantajele unei a doua fermentații în sticlă, fără dezavantajele și cheltuielile procesului complicat de eliminare a sedimentului și degorjare impuse de metoda tradițională. Până la procesul de eliminare a sedimentului rămas în sticlă după a doua fermentare, procesul este același ca în metoda tradițională. Apoi, vinurile sunt golite într-un rezervor sub presiune, sedimentele lor filtrate, iar apoi vinul este îmbuteliat în sticle noi. Această metodă este utilizată în principal în Lumea Nouă, iar o versiune a acesteia este folosită pentru şampanie pentru alte formate decât cele la jumătate de sticlă, sticle standard de 0,75l, magnum și jeroboam.
Carbonatarea este cea mai ieftină metodă dintre toate metodele și nu este considerată a fi capabilă să producă vinuri de calitate. Aceasta este singura metodă în care dioxidul de carbon, produs ca parte a unei fermentații alcoolice, nu este utilizat pentru a face un vin spumant. În loc de acesta, dioxidul de carbon este injectat direct în vin ceea ce-l face să devină frizant, fără a-l modifica în vreun alt fel.